Ultimele Știri

24 de ani de la Mineriadă, iar deciziile în acest dosar sunt încă așteptate

Update: 12:00

CEDO

”Elementul uciderii în masă, torturii și persecutării, și a actelor inumane împotriva victimelor civile, este prezent în acest caz”.

CEDO a decis că timpul nu eliberează România de obligațiile sale internaționale și nici de obligațiile privind răspunderea pentru crimele comise. Aceasta a decis că justiția trebuie aplicată tuturor acelor cetățeni care au  trebuit să îndure tratamente inumane, organizate de Stat, într-o perioadă dificilă de tranziție, având ca scop obținerea unui regim pe deplin democratic.


Au trecut 24 de ani de la Mineriada din iunie 1990. Măsurile privind pedepsirea celor care au comis crime în cadrul Mineriadei, nu s-au arătat nici până acum. CEDO  a dat în judecată România, in noiembrie 2012, pentru că a încălcat dreptul la viață și la un proces echitabil netrimițându-i în judecată pe autorii crimelor comise la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Astăzi, decizia CEDO privind acest dosar poate fi definitivă.

Mineriada rămâne scrisă în istorie, iar acest lucru se datorează mai ales violenței la care au fost supuși protestatarii și lipsa de libertate a presei, care a constat în  prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme, doar a punctului de vedere a  FSN și împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului „România Liberă”.

Abuz și haos, cuvintele ce au descris zilele de 13-14 iunie 1990

Evenimentul este cunoscut pentru brutalitatea cu care minerii veniți din Petroșani și Motru, la ordinul lui Ion Iliescu, au acționat asupra protestatarilor strânși în Piața Universității. Ce voia să obțină Ion Iliescu prin această chemare a tuturor forțelor capabile să oprească mișcarea? Acesta spunea că acționează ”pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

Astfel, în dimineața zilei de 14 iunie, Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.  Numărul răniților a fost de 746 iar numărul morților a fost de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată.

sss

Cum a fost văzută România de către statele europene după Mineriadă

Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale, a întrerupt acordul de asistență cu FMI. Mii și mii de tineri au plecat din țară la capsuni. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deși au trecut 24 de ani de la evenimente, dosarul Mineriadelor e departe de a fi finalizat.

Procurorul militar Dan Voinea, cel care s-a ocupat și de dosarul revoluției din 1989, a promis că până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE va fi finalizat și va începe urmărirea penală a vinovaților. Lucrul acesta nu s-a întămplat nici până în anul 2009, așa că procurorul a fost înlăturat din funcție și la puțin timp, s-a pensionat.

Timpul trece, probele dispar

Pentru că măsurile în acest caz nu au fost luate, CEDO a dat în judecată România în anul 2012. Bineînțeles, România nu a făcut nimic în privința acestui lucru. În 2013 dosarele nu ajunseseră încă în instanță iar Consiliul Superioar al Magistraturii nu părea să fie interesat de subiect. Timpul a fost numai prielnic pentru ca dosarul să devină din ce în ce mai subțire. Probe importante au dispărut, iar decizia se lăsa încă așteptată iar moartea celor șase persoane încă nepedepsită.

nn

Președintele Asociației 21 decembrie, Teodor Marieș, declara anul trecut în privința dispariției probelor din dosar: ” Nu acuz Curtea în întregul ei, dar pe anumiți oameni de la secția română îi acuz fără nicio rezervă. De-a lungul timpului m-am întâlnit cu ei și am constatat că fac mari nenorociri și in dosarul Revoluției și în cel al Mineriadei, au incercat tot felul de tertipuri pentru a se tergiversa lucrurile, mergând în dosarul Mineriadei până la a sustrage documente din dosar”.

Să primim astăzi decizia dorită?

Să așteptăm astăzi decizia? La 24 de ani distanță de la acest eveniment așteptarea parcă nu mai are niciun rost. Cred că majoritatea românilor au încetat să mai aștepte, iar decizia de astăzi ar putea fi un fapt deja cunoscut pentru fiecare dintre noi. Iar dacă nu va fi așa, cei 24 de ani de așteptare, să ne fie răsplătiți. În special celor care au participat la mineriade și au fost supuși brutalității forțelor de ordine, și mai ales, celor care și-au pierdut o parte din familie atunci. Iar toate acestea pentru că minerii chemați de Ion Iliescu militau pentru moartea intelectualilor, spunând ”Noi muncim, nu gândim”.

Ce mai înseamnă această decizie după o așteptare de peste două decenii? Aproape nimic.

 

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*