Ultimele Știri

16 Decembrie: Timișoara, singură în fața represiunii. Copiii căzuți sub gloanțele Revoluției

timisoara

Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la Revoluția din 1989 și încă se mai aud în stradă două cuvinte celebre ”Jos Comunismul”. România este țara în care nimeni nu a plătit pentru crimele comise în Revoluția din 1989. Răsunetul crimelor comise în decembrie 1989 răzbate până astăzi, dar dosarele stau ascunse în sertare parcă țintuite pe vecie de o grupare ocultă care nu dorește să fie scos la iveală adevărul, iar criminalii să fie pedepsiți pentru ororile comise. 

În Timișoara au fost comise cele mai mari atrocități din istoria recentă a României, dar asta nu vei auzi la televizor pentru că acest sistem construit timp de 25 de ani nu vrea ca tu un simplu cetățean să afli adevărul. La Timișoara s-a tras în oameni neînarmați, apoi cadavrele au fost arse pe câmp, iar altele au fost aduse la crematoriul Cenușa în București. Pentru a ascunde faptele criminalii au aruncat cenușa rămășițelor pământești la canal pentru ca nimeni să nu descopere genocidul comis. 

Da, în decembrie 1989  România a avut parte de genocid și crime împotriva umanității, totuși nimeni nu a plătit.  CEDO a decis că România nu este eliberată de obligațiile sale internaționale și nici de obligațiile privind răspunderea pentru crimele comise, iar justiția trebuie aplicată tuturor acelor cetățeni care au  trebuit să îndure tratamente inumane, organizate de Stat, într-o perioadă dificilă de tranziție, având ca scop obținerea unui regim pe deplin democratic. Această decizie CEDO nu a avut nici un efect în România, dosarele sunt ținute la secret, mai nou clasate.

”Ludicul izbucneşte din noi fără să ţină seama de context. Dincolo de joc, însă, retina percepe infinit mai clar realitatea. Crudă, de cele mai multe ori. Cam asta s-a întâmplat şi cu copiii revoluţiei. Au scăpat de-acasă, aproape inconştient, direct în vâltoarea evenimentelor. Unii s-au întors. Acum sunt oameni maturi, cu suflete şi trupuri rănite. Alţii nu s-au mai întors. Jucăriile lor au rămas pe covorul din sufragerie… ”(Doina Magheţi)

Copii căzuți sub gloanțele Revoluției de la Timișoara au rămas cu rănile și amintirile dureroase din acel decembrie de tristă amintire. Copii căzuți pradă gloanțelor nu au aflat nici în ziua de astăzi cine a tras în ei. Cine sunt criminalii care au comis aceste atrocități?

Mărturii din timpul Revoluției de la Timișoara

Alina Amanci, 12 ani, elevă, împuşcată în 17.12.1989. Pe lista Procuraturii Militare apare ca fiind rănită în Piaţa 700. Ea spune, într-un interviu acordat TVR, că a fost rănită  în timp ce manifesta în Piaţa Libertăţii: ”Cum stăteam la colţ de clădire, din partea dinsprePiaţa Libertăţii, erau puşi trei militari. Şi, cel din mijloc, cum noi tot strigam, cel din mijloc a tras un foc în sus şi eu m-am speriat şi am fugit puţin şi, în momentul când m-am întors înapoi, atunci s-a tras spre mulţime şi, cum eram acolo, am fost împuşcată. Prietena mea, Maricica, a spus că, în momentul acela, l-a văzut pe cel din mijloc când a tras asupra mulţimii. Că era multă lume acolo. Am fost rănită în abdomen.” 

Irinel Maxim, 12 ani, elev. Conform listelor cu răniţii din intervalul 17 – 22 Decembrie 1989, puse la dispoziţie de Procuratura Militară Timişoara, a fost împuşcat în picior, în timp ce manifesta în Piaţa Libertăţii. Totuşi, transcrierea declaraţiei sale filmate, când era internat la Spitalul de Ortopedie din Timişoara, contrazice locaţia precizată în lista Procuraturii: ”Am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii, cum să zic … au fost împuşcături în toată regula, au tras cu automat, betonul sărea în sus, ca în filme, şi eu am fost împuşcat al doilea, în picior, şi atunci am fugit repede … Eu am fost împuşcat fix lângă Casa Armatei şi au tras de la balcon. Am fugit repede şi m-a luat un om cu bicicleta … şi am ajuns la spital şi de acolo m-au trimis la Ortopedie.” 

Marian Olaru – internat la Ortopedie- povesteteşte şi el, la cumpăna dintre ’89-’90: ”Am fost internat la Judeţean şi … sunt foarte mulţi acolo. Copii de 13 ani, o fetiţă de 13 ani am văzut, care s-a dus în faţa Securităţii când au luat anchete şi s-a dus şi a spus că: Nu îmi pare rău pentru ce am făcut”. Au fost foarte mulţi. Au fost doi băieţi cu mine, care erau împuşcaţi în tălpi, s-au pus jos şi erau împuşcaţi în tălpi. Pe mine or vrut să mă ia doi băieţi, doi arabi, acolo, la Podul Decebal, să mă ducă în cămin să mă … acolo m-au împuşcat, aici, în picior. La Podul Decebal. Duminică la ora şase jumate, şapte. Şi au vrut doi studenţi să ne ducă pe-acolo prin cămin…”

45Din declaraţia asistentei Liliana Dohotariu, care a intervenit cu Salvarea în acele zile de foc, reiese că Podul Decebal a fost unul dintre locurile în care cei nimeriţi de gloanţe au fost copii în prag de adolescenţă şi minori în prag de majorat: ”Am avut pe Podul Decebal  …pacienţi, să zicem, de 14 ani, 16 ani, dar de 10 ani n-am avut. Deci, ce am avut arătau a adolescenţi, mai bine zis.”

Victoria Balogh aştepta, la Urgenţele de la Spitalul Judeţean, duminică, 17 Decembrie, noaptea, înspăimântată, veşti de la medici privind starea soţului ei. A fost martor la aducerea altor răniţi, împreună cu rudele acestora. ”… atunci erau părinţii unei fetiţe de doi ani sau un copilaş de trei … erau toţi acolo, părinţii. Nici ăia, tot aşa ca mine, nu ştiau ce s-a întâmplat, unde o dus-o, cum, numai dădea voie nimeni sus, nu mai dădea voie nimeni nimic, toţi eram în curte…”

Minori din judeţul Timiş, răniţi în intervalul 17-26.12. 1989

1. Amanci Alina, 12 ani, elevă, plagă împuşcată abdomen, 17.12.89, în timp ce manifesta în Piaţa 700;

2. Bogdan Roger Doru,16 ani, elev, leziuni prin lovire; în timp ce demonstra în Piaţa Maria;

3. Bodroghi Mihai, 17 ani, rănit în 26.12.89, în Piaţa Operei, plagă împuşcată membru superior;

4. Chiu Adrian,15 ani, elev, plagă împuşcată membru inferior, rănit în 17.12.89, în timp ce demonstra la Catedrală;

5. Câmpean Cristinel,14 ani, elev, plagă împuşcată membru inferior, 17.12.89, în timp ce demonstra în Piaţa Libertăţii;

6. Cimpoieru Maria,13 ani, elev, plagă împuşcată membru inferior, 17.12.89, în timp ce demonstra în Piaţa Operei;

7. Edveş Marcel, 15 ani, elev, plagă împuşcată torace, în timp ce manifesta în Calea Lipovei;

8. Fitigău Ştefănică, 14 ani, elev, plagă împuşcată membru superior, 17.12.89, în timp ce demonstra în Complexul Studenţesc;

9. Ionescu Daniel,17 ani, plagă împuşcată membru superior, în 17.12.89, nu se cunosc împrejurările;

10. Ioniţa Constantin, 9 ani, elev, rănit în 25.12.89, în Calea Lipovei, de persoane necunoscute, plagă împuşcată membru superior;

11. Kun Robert, 15 ani, elev, plagă împuşcată…, 17. 12. 89, în timp ce manifesta în Piaţa Libertăţii;

12. Lengyel Daniela, 17 ani, plagă împuşcată membru inferior, 17.12.89, manifesta la Podul Decebal;

13. Mişcov Mariana, 15 ani, elev, plagă membru inferior, 17.12.89, împuşcată în Calea Girocului;

14. Maxim Irinel, 12 ani, elev, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta la Podul Decebal, plagă împuşcată membru inferior;

15. Murariu Irina, 16 ani, elev, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta la Catedrală, plagă împuşcată membru inferior ;

16. Olaru Marian, 17 ani, muncitor, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta în Piaţa Libertăţii, plagă împuşcată membru inferior;

17. Păşcălău Cristian,17 ani, elev, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta la Catedrală, plagă împuşcată în cap;

18. Rusu Cristian, 14 ani, elev, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta pe Calea Aradului, plagă împuşcată membru inferior;

19. Roman Ştefan, 17 ani, rănit în 17.12.89, nu se cunosc împrejurările, plagă tăiată facial;

20. Streanga Doru, 17 ani, rănit în 17.12.89, în timp ce manifesta în Piaţa Operei, plagă împuşcată;

21 Stoianov Zeno, 16 ani, elev, rănit în 17.12.89, când manifesta la Podul Decebal, plagă împuşcată membru inferior;

22. Tăbăcaru Marian, 15 ani, elev, rănit în 23.12.89, pe str. 23 August, de persoane necunoscute, plagă împuşcată abdomen;

23. Untilă Corina, 18 ani, elevă, rănită în 17.12.89, în timp ce manifesta la Podul Decebal, plagă împuşcată abdomen;

24. Valon Alin, 17 ani, rănit în 17.12.89, la Podul Decebal, plagă împuşcată membru inferior;

25. Vinţan Paraschiva, 17 ani, rănită în 17.12.89, în timp ce se deplasa prin Piaţa Operei, plagă împuşcată membru inferior;

26. Vincu Traian,16 ani, rănit în 17.12.89, manifesta la Catedrală, plagă împuşcată. 

(Arhiva…, Fond documentar, Filmoteca, Procuratura Militară Timişoara, Adresa nr.130/1993, Dosar 015, nr.040,a consemnat Liza Kratochwill)

revolutie6
„Claudiu a fost împuşcat la Catedrală. Avea 15 ani…”

Mama Vărcuş a născut, la diferenţă de câte un an, trei băieţi şi o fată. Viaţa ei a fost plină de neajunsuri, cum de altfel a fost şi viaţa atâtor alţi români aflaţi sub raze de „viitor luminos”… Totuşi, sărbătorile veneau şi treceau, copiii creşteau iar viaţa aluneca în alveole cumva… nestingherită. Despre Claudiu, fiul ei de 15 ani, povesteşte cu vocea sugrumată:  

”Era din cale-afară de vessel. Îşi iubea fraţii, era tandru. Nu exista să uite să-şi sărute mama de câte ori intra sau ieşea din casă. Sărbătorile de iarnă le umplea cu glumele şi giumbuşlucurile sale. În acel decembrie, curios cum era, şi-a luat bicicleta şi a plecat în oraş cu prietenii. Să vadă ce se mai întâmplă pe străzi. Era îmbrăcat într-un trening şi avea Otteri în picioare.” 

„Eram nebună de durere… Nu-mi găseam copilul…” 

Redăm frânturi din declaraţia mamei Vărcuş dată în faţa completului de judecată:

”…au plecat spre Catedrală. Ulterior am aflat că a fost împuşcat pe zebră, la Catedrală, înspre Cinema Capitol. A fost tras de un vecin exact lângă un brăduţ. Domnul Victor Mitran era angajat civil la unitatea militară de pe Calea Girocului. A spus că a fost împuşcat cam pe la orele 18:30. Dânsul l-a ridicat de-acolo, l-a tras pe iarbă, lângă un brăduţ… Eram nebună de durere… Nu-mi găseam copilul…” 

„Se spunea că Veverca trăgea în carne vie…” 

”M-am apropiat de Spitalul Judeţean. Nu aveam voie. Cineva cu grade îmi tot spunea să circul dacă vreau să-mi fie bine… Când am întrebat de fiul meu, mi s-a sugerat că a trecut graniţa… Se spunea că Veverca trăgea în carne vie… Vecinul Mitran nu mi-a spus că fiul meu, Claudiu, a murit pe loc. Zice că a căzut jos.

Era şi el trântit pe burtă. S-a tras până lângă copil şi l-a apucat de mână. Mi-a spus că în momentul ăla a simţit cum viaţa din copil a trecut în el… aşa de tare îl strângea de mână… În 21 decembrie, când s-a deschis morga, s-a aprobat ridicarea morţilor. L-am găsit pe Claudiu. Era împuşcat în piciorul stâng şi în umărul stâng. Dar glontele îi pătrunsese în trup şi ieşise prin spate, provocându-i o ruptură în formă de „L”.”  

clipboard02_75-465x390

„Fratele meu e vecin de mormânt cu Jugănaru…” 

”Laura, sora lui Claudiu, mi-a povestit, zâmbind amar, cum îşi împărţeau timpul hârjonindu-se ca între fraţi. Atunci, în Revoluţie, plecase şi ea cu alţi prieteni în oraş. Vroiau să meargă la film. Dar au auzit ţipete şi au văzut la Judeţeana de Partid cum pe un geam era scoasă o stemă mare. Apoi a văzut soldaţi şi s-a ascuns în Parcul Copiilor. Îşi aminteşte de spaima care plutea în jur. Nu poate uita clipele de disperare când, alături de mama ei, căutau trupul lui Claudiu… despre Proces îşi aminteşte cum, în ora de istorie, asculta la căşti, declaraţii de martori. Profesoara o lăsa în pace… În intervalul 5 ianuarie – 23 ianuarie 1990 a fost, împreună cu alţi copii din familii de revoluţionari, într-o tabără la Katowice, în Polonia. A fost cea mai frumoasă dar şi cea mai tristă tabără din viaţa ei. A fost ca un balsam peste tragedia din care abia ieşise. Cu lacrimi în ochi mi-a spus că fratele ei, Claudiu, e vecin de mormânt cu Jugănaru, în Cimitirul de pe strada Rusu Şirianu…”

Aceste orori comise în Timișoara nu și-au găsit vinovații în 26 de ani de democrație originală. În România cei care au comis crimele în 1989 stau astăzi și ne vorbesc în conferințe despre revoluție și despre efectele acetui eveniment care a adus ”democrația” în țara noastră.

Deoarece în fruntea țării sunt oameni care au implicații sau legături cu aceste evenimente nu prea curând vom afla adevărul despre vinovați. Cum astăzi ne sunt prezentați Vișinescu, Ficior și alți torționari care au participat la epurarea intelectualității românești, același lucru se poate întâmpla și cu cei care astăzi stau și ne vorbesc la televizor. Peste încă 20 de ani poate vom afla câte ceva despre ce a fost și ce a mai rămas, dacă lucrurile vor decurge în același ritm.

Comentarii prin Facebook

2 Comentarii on 16 Decembrie: Timișoara, singură în fața represiunii. Copiii căzuți sub gloanțele Revoluției

  1. Au pacalit in 26 de ani, comunistii, tara, precum barbatul, uneori…domnisoara!

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1032855513401475&set=gm.790454531099766&type=3&theater

  2. Doua rele le preluam, nerezolvate si-n acest an:

    „Fumatul” si „Lupta intre rus (PSD) si american”

    Daca din fumat, 33.000 de oameni, pe an, ne mor,

    Si-n politica romaneasca, tot PONTA ne „conduce”,

    Atunci, reiese, ca: din ce ascultam azi, la televizor,

    Un oras rapid ne dispare si ca PUTIN este „dulce”!

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1039881322698894&set=gm.797470260398193&type=3&theater

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*